marți, 7 septembrie 2010

Mirtul.




MIRTUL
În limba română: "mirt", în ebraică "hadas", în franceză "myrthe", în engleză "myrtle", în germană "myrte", "Brautmyrte". Denumirea ştiinţifică: Myrtus communis. Familia: Myrtaceae.
Mănunchiurile de mirt erau considerate de vechii evrei un semn de plăcută aducerea aminte a vremurilor bune, făgăduite de Dumnezeu poporului său. Crenguţele mlădii de mirt, cu coaja fragedă şi roşie, pline de frunzişoare lucitoare şi totdeauna verzi, sunt parcă anume create pentru a se face cununi din ele. În zilele de sărbătoare, fiii lui Israel îşi împodobeau colibele cu frunze de mirt.
In creştinism, mirtul e simbolul biruinţei asupra morţii, aâceea ce explică de ce era sădit pe morminte. Mirtul a fost considerat apoi şi ca simbol al frumuseţii, tinereţii (castităţii). De aceea este purtat în cununi de miri şi de nuntaşi.
Mirtul - originar din regiunea mediteraneană, este un arbust frumos, totdeauna verde, care răspândeşte un miros plăcut. Frunzele de mirt opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, scurt peţiolate sunt persistente. Florile de mirt solitare sau două câte două sunt mici şi albe, fructele cărnoase sunt boabe globuloase de un albastru negricios, cu diametrul de 8 mm. În Palestina şi în întregul Orient, mirtul ajunge la înălţimi considerabile (3-4 m), deşi este considerat arbust. La noi este cultivat adesea ca arbust ornamental.
Uleiul esenţial de mirt se extrage din diferite părţi ale arbustului (flori, frunze şi ramuri), prin antrenare cu vapori de apă. Este un lichid cu gust arzător şi cu un miros amintind de Camfor şi Eucalipt. Mirtul nu este toxic şi nici iritant sau sensibilizant.
După medicina populară, frunzele de mirt sunt aromatice, balsamice, tonice iar fructele de mirt puse în vin erau considerate în vechime un bun remediu în bolile de stomac. În Orientul Mijlociu, fructele de mirt se mănâncă fie ca atare, fie gătite şi datorită aromei, odata uscate, sunt folosite la condimentarea mâncării.

12 comentarii:

  1. Interesante informaţii. Uite că nu ştiam mai nimic despre mirt. Fructul, la culoare, se aseamănă cu pruna, iar floarea chiar este deosebită.

    RăspundețiȘtergere
  2. Carmen,
    fructul mirtului este foarte asemănător cu porumbelele.Floarea este deosebit de delicată.

    RăspundețiȘtergere
  3. un zâmbet la cafeaua de dimineaţă-prânz !
    n-am ştiut cum să îl leg de mirt, aşa că îl pun lângă.
    sau =)) direct în cafea, ca să nu-l ratezi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Irina,aproape că am primit zâmbetul la cafeaua de seară!Dar l-am primit și mulțumesc pentru el.Sper că ți-au rămas destule pentru uz propriu!Ar fi păcat să nu fi păstrat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma tenteaza atat frumusetea florilor, cat si aroma deosebita! Frumoase flori! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. e bine şi-atunci! :)
    mi-a rămas şi mie un sac plin, pe care l-am împrăştiat fără zgârcenie! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Florile de mirt sunt foarte frumoase și delicate.Frunzele sfărâmate între degete eliberează un miros puternic,foarte plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mă bucur,Irina,că aceasta este situația.Ai grijă,totuși cum împărțești/împrăștii,să nu rămâi fără stoc de :).

    RăspundețiȘtergere
  9. am eu o resursă se-cretă, nicio grijă! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna seara !
    Frumos ce am gasit aici, asa ca o sa revin.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dacă-i așa,Irine e în ordine.N-am de ce să fiu îngrijorat.Eu nu vreau să fiu îngrijorat!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Bună seara,Green.Bun venit pe modestul meu blog.Zâmbesc,un zâmbet foarte larg.Dacă tu ai găsit frumos ceea ce ai găsit aici și îți place atunci eu am reușit mai bine dacât tine,astăzi. Am descoperit/găsit blogul tău care e mult mai realizat decât al meu,așa că am încă un motiv să îți mulțumesc că ai trecut pe aici.Ești binevenită oricând.

    RăspundețiȘtergere