joi, 18 noiembrie 2010

Palmierul

Ultimul palmier rămas în curte. Pisoii urcă pe acoperișul casei cățărându-se pe trunchiul lui.

10 comentarii:

  1. Ce s-ar fi facut fara el, nu? :P Era mai greu cu cataratul ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Woow... arată extraordinar. Singurul copac din curtea bunicilor la fel de mare, de impunător, de frumos şi tot atât de aproape de casă era un nuc. Auzeam turturele în fiecare dimineaţă. De-aş fi fost pisică, pe bune că mă căţăram şi eu în el. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Când palmierul era mic pisoii se cățărau pe casă prin intermediul viței de vie :).Pe casă Teo,pisoii ajungeau oricum.

    RăspundețiȘtergere
  4. Carmen,trebuia s-o faci cu mare grijă din cauză țepilor extrem de lungi și ascuțiți ai palmierului.Îi voi fotografia odată.Fructele palmierului acesta nu sunt comestibile.Nucile din curtea bunicilor tăi sunt!

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest palmier a rămas din două motive.Primul a fost plantat de „odrasla” surorii mele cu vreo 25 de ani în urmă.Acum,dacă tipul „face pe nebunu'” pot să-i spun că și pomu' lui e mai bine crescut decât el! Al doi-lea motiv că a rămas este că e un soi mai puțin alergen.
    Palmierii sunt în marea lor majoritate foarte alergeni.

    RăspundețiȘtergere
  6. Imaagine de poezie, cred ca-i raiul la tine in gradina!

    RăspundețiȘtergere
  7. E frumos la mine,mie îmi plac,CT,dar în niciun caz nu-i raiul.Bun venit pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  8. ce-mi plac palmierii! Confera un aer exotic fiecarui peisaj si vad ca si curtea ta face parte dintr-un peisaj tropical. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt frumoși într-adevăr dar și foarte alergeni.Curtea a fost în anii trecuți și mai frumoasă,dar seceta este mare și facem economie de apă.

    RăspundețiȘtergere